Teama de independență | via EUvsDISINFO

Încă de la începutul independenței Republicii Moldova față de Uniunea Sovietică, în 1991, Rusia a încercat să mențină țara în sfera sa de influență. Uneori, aceste eforturi au fost vizibile – de exemplu, atunci când Rusia a interzis importurile de vin și fructe din această țară (agricultorii moldoveni au avut un răspuns răsunător(opens in a new tab)). Uneori, efortul a fost mai subtil, ca atunci când presa rusă susține anumite partide politice moldovenești.

Dar, de fiecare dată, oamenilor li s-a reamintit că țara lor nu este atât de independentă pe cât și-ar fi dorit să fie. În special, Kremlinul încearcă din răsputeri să împiedice o relație mai strânsă între Republica Moldova și Uniunea Europeană. Aluzia că cineva încearcă să-i răpească independența a declanșat anxietate și teama de a pierde un bun foarte valoros. Aceste temeri au fost folosite de mai multe ori în mod abuziv de către politicieni. Atunci când s-a născut ideea de a asocia Republica Moldova mai strâns cu Uniunea Europeană, Kremlinul s-a adaptat și a transformat-o într-o campanie de alarmă, atât direct, cât și prin intermediul acoliților săi din Republica Moldova. Politicienii și mass-media pro-Kremlin i-au speriat pe moldoveni că apropierea de UE ar fi un rău pentru țară, pentru poporul său și pentru tradițiile sale.

De atunci, sfidând logica și consecvența, mai multe mituri principale continuă să fie promovate de mașinăria de propagandă a Kremlinului.

Mitul 1 – Republica Moldova și-a pierdut deja independența, deoarece țara este condusă din afară (dar numai din Occident și numai din când în când)

Politicienii, canalele Telegram(opens in a new tab) și organizațiile mediatice(opens in a new tab) pro-Kremlin promovează această narațiune. Se vehiculează ideea că UE și SUA ar controla noii oficiali aleși și ar lua decizii cu privire la viitorul Republicii Moldova.

În timp ce o astfel de dezinformare încearcă să-i sperie pe moldoveni cu afirmația că politicienii lor sunt marionete controlate de Occident, comentatorii pro-Kremlin nu vorbesc niciodată despre pierderea independenței în favoarea marionetelor controlate de Rusia. Ideea că moldovenii și instituțiile lor ar alege în mod deliberat legături mai strânse cu UE din cauza unor valori și interese comune este exclusă în mod implicit.

Mitul 2 – Republica Moldova își va pierde pământul

Se susține că până și statutul de candidată la aderarea la UE ar obliga autoritățile moldovenești, conform unor protocoale secrete, să permită străinilor să cumpere terenuri. Fostul președinte Igor Dodon a declarat(opens in a new tab) că vânzările de terenuri agricole ar fi o condiție ascunsă pentru aderarea la UE. Acest lucru ar însemna că, a doua zi după aderarea Republicii Moldova la UE, germanii, francezii, olandezii și alții ar veni în Republica Moldova pentru a cumpăra, cu doar câțiva bănuți, câmpiile prețioase ale țării. Prin urmare, moldovenii și-ar pierde nu doar noțiunea abstractă de independență, ci literalmente propriul pământ.

Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat cu nicio altă țară care a devenit membră a UE de la înființarea acesteia nu împiedică lansarea acestei sperieturi.

Mitul 3 – Dacă Republica Moldova va deveni membră a UE, Bruxelles-ul va lua toate deciziile

Acest tip de dezinformare se bazează pe gândirea conspiraționistă prin promovarea ideii că „elite” ascunse decid viitorul altor oameni.

În UE, susține această narațiune, Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea și ar deveni ceea ce a fost în perioada sovietică: o mică parte a unui mare bloc statal, dar condusă de birocrații de la Bruxelles. Astfel de narațiuni(opens in a new tab) au apărut încă din 2014, când Chișinăul și Bruxelles-ul au semnat un acord de asociere(opens in a new tab). De atunci, narațiunile și-au sporit complexitatea. De exemplu, ministrul rus de externe Lavrov a afirmat(opens in a new tab) că UE dorește doar accesul la piața Republicii Moldova.

Propagandiștii ignoră însă modul în care UE ia decizii. Ei nu vorbesc despre consensul de care au nevoie țările UE pentru a decide anumite politici. Sau despre unanimitatea necesară în Consiliul European atunci când, de exemplu, se acordă statutul de candidat noilor membri aspiranți.

Mitul 4 – Fundația Soros conduce Republica Moldova

Mulți dintre actualii lideri ai țării au participat la programe care au avut ca scop dezvoltarea societății civile moldovenești. Printre aceste programe se numără ONG-uri finanțate, în parte, de Fundațiile pentru o Societate Deschisă, fondate de filantropul și fostul finanțator George Soros. Pentru unii(opens in a new tab), acest lucru înseamnă că Soros conduce acum țara sau că a desemnat propriul guvern. Posturile pro-Kremlin îl vizează adesea pe Soros, acuzându-l de organizarea de revoluții colorate și de atacarea valorilor tradiționale.

Mitul 5 – România va încorpora Republica Moldova

Aceasta este o narațiune favorită a partidelor de stânga, repetată frecvent. Cel mai recent exemplu(opens in a new tab) a fost cel al fostului președinte Igor Dodon, care a declarat că NATO împinge România să anexeze Republica Moldova. Cam în același timp, deputații ruși,(opens in a new tab) presa rusă(opens in a new tab), diferite canale de Telegram și conturi de Twitter(opens in a new tab) au difuzat un videoclip care ar fi arătat vehicule militare românești îndreptându-se când spre Republica Moldova, când spre regiunea transnistreană, când spre Ucraina prin Republica Moldova. Într-un comunicat de presă oficial, Ministerul român al Apărării a explicat că filmarea video arată vehicule care se deplasează în interiorul României.

Fiind prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova, România a declarat în repetate rânduri că respectă suveranitatea acestei țări.

Oscilând încă între Rusia și Occident, Republica Moldova se apropie de aniversarea a 31de ani de independență cu aceeași etichetă ca fiind una dintre cele mai sărace țări de pe continent.

Indiferent de apartenența lor politică, oficialii moldoveni sunt de acord cu un singur lucru: că în aceste trei decenii, tocmai această oscilație este cea care ține țara pe loc și îi împiedică dezvoltarea.

Ceea ce este cu adevărat necesar nu este lansarea de sperieturi, ci o dezbatere politică veritabilă, care să ajute oamenii să aleagă un viitor diferit, în loc să se teamă de baubaul atât de des invocat.

Către un viitor fără frică

În 1994 – la trei ani după ce și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică –, Republica Moldova a semnat un acord de cooperare și parteneriat cu UE. De atunci, țara a evoluat ezitant pe calea europeană, uneori fără tragere de inimă, alteori făcând eforturi deosebite pentru a pune în aplicare standardele UE.

Ea nu este împinsă în această direcție, ci își găsește propriile căi de a se apropia – printr-o alegere independentă și matură din punct de vedere politic. Statutul de țară candidată pe care l-a obținut Republica Moldova în 2022 este un semn clar că eforturile serioase de reformă pot aduce beneficii reale. Cu toate acestea, dezinformarea care se hrănește din temerile oamenilor rămâne o amenințare constantă.