Reafirmarea cu obstinație a unei mentalități de națiune asediată | via EUvsDisinfo

La sfârșitul săptămânii trecute, Kremlinul a prezentat noul concept de politică externă a Rusiei, care a devenit rapid un subiect fierbinte de conversație pentru canalele pro-Kremlin de dezinformare și manipulare a informațiilor. Un veritabil exercițiu de absurditate, noul concept aproape că ne spune că, de fapt, negrul este alb. Sau, în termeni orwellieni mai familiari Kremlinului, „războiul este pace”.

Haideți să vedem ce au avut de spus canalele pro-Kremlin în legătură cu acest nou concept. Tema comună regăsită în întregul ecosistem de dezinformare pro-Kremlin a fost elogierea conceptului prezentat, deoarece identifică Stalele Unite drept principal dușman al Rusiei. Bineînțeles că dezinformarea rusă denigrează Occidentul și, mai ales, SUA în retorica sa de ani buni.

Primul între egali

Una dintre cele mai absurde noțiuni promovate de canalele de dezinformare pro-Kremlin este afirmația că Rusia respectă egalitatea suverană a statelor. Războiul brutal de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei denotă contrariul. Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin s-a folosit de concept și pentru a promova discursul fals referitor la războiul hibrid purtat împotriva Rusiei, reafirmând cu obstinație ideea supremației rusești și a răspunsurilor asimetrice și „demascând” fărădelegile „Occidentului colectiv”.

S-a încercat totodată, în mare măsură, să se folosească noul concept de politică externă a Rusiei pentru a susține discursul de dezinformare care portretizează Rusia ca pacificatoare și o victimă a războiului de agresiune declanșat chiar de ea împotriva Ucrainei. Cartea victimizării a fost folosită și mai mult pentru a evoca imaginea unei Rusii asediate, în joc find propria sa suveranitate. Am mai văzut acest discurs de dezinformare cu „bătălia existențială” a Rusiei de multe ori.

Curios este că, deși noul concept descrie politica externă a Rusiei ca fiind „pașnică, deschisă, predictibilă, consecventă și pragmatică”, comentatorii ruși preferă să folosească în continuare retorica nucleară amenințătoare deja obișnuită, căutând totodată să justifice decizia Rusiei de a staționa arme nucleare în Belarus.

„Fortăreața Rusia”

Indiferent de formularea „nobilă” a conceptului, abordarea acestuia de către ecosistemul de dezinformare rus arată reafirmarea clară a unei mentalități de națiune asediată, similară Războiului Rece, în care se recurge și mai mult la retorica „noi contra lor”.

În concordanță cu această mentalitate de națiune asediată, firește că ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin trebuia să reacționeze la momentul istoric al aderării Finlandei la NATO. Reacțiile au fost însă mult mai puțin lăudăroase și amenințătoare decât în urmă cu câteva luni. Bineînțeles că canalele mediatice pro-Kremlin au încercat să susțină că aderarea Finlandei la NATO încalcă interesele Rusiei, însă retorica a fost relativ ștearsă și neconvingătoare.

Capacitatea tot mai mică de a face uz de forță și de a impune voința Rusiei asupra tuturor vecinilor săi ar putea fi un alt motiv pentru care Kremlinul a căutat consolare în ideea unei „Rusii-fortăreață” asediată în permanență.

Martirizarea ca instrument

Trecând la alt subiect, canalele de dezinformare pro-Kremlin au năvălit să-l omagieze pe unul dintre ai lor – Vladlen Tatarsky, care a fost ucis în explozia unei bombe într-o cafenea din Sankt Petersburg. Canalele pro-Kremlin au transformat victimizarea într-o armă la nivel de stat, astfel că au martirizat rapid și prolificul blogger de război pro-rus la nivel de individ. Activitatea sa prin care făcea propagandă dezinformării pro-Kremlin în legătură cu războiul a fost descrisă drept jurnalism la standarde înalte, iar moartea sa a fost caracterizată rapid drept un atac terorist împotriva libertății presei și a mass-mediei. După cum era de așteptat, comentatorii pro-Kremlin au acuzat imediat Ucraina că a plănuit atacul. În multe privințe, felul în care dezinformarea pro-Kremlin a abordat acest incident reamintește de cazul Dariei Dugina.

Trebuie remarcat că, atunci când reporterul Wall Street Journal, Evan Gershkovich, a fost arestat de FSB în baza unor acuzații născocite de spionaj, respectul și pietatea pentru activitatea incontestabilă a jurnaliștilor nu s-au mai aplicat. În schimb, portavocele Kremlinului s-au grăbit să îl denigreze pe jurnalistul arestat și să elogieze genialitatea lui Putin în a crea monede de schimb pentru a negocia mai apoi cu SUA.

De ani buni, Rusia strânge lațul spațiului informațional, cenzurând și hărțuind canalele mediatice independente, însă un asalt fățiș asupra unui corespondent străin este un nou prag josnic chiar și pentru Kremlin.

Kremlinul ca protector

În sfârșit, dacă, potrivit noului concept de politică externă a Rusiei, lumea occidentală din afară este un loc ostil și fără Dumnezeu, atunci, între zidurile „Fortăreței Rusia”, toată lumea este protejată și ocrotită. Copiii sunt evacuați din zonele de război, nu separați cu forța de familiile lor. Șoferii vorbitori de limba rusă sunt la adăpost de ucrainenii rusofobi care i-ar putea ataca. Iar creștinismul este apărat în fața neo-păgânilor fără Dumnezeu care încearcă să distrugă Biserica Ortodoxă la ordinele Washingtonului.

Sau cel puțin asta și-ar dori să vă facă să credeți promotorii dezinformării pro-Kremlin. Nu vă lăsați înșelați de tacticile lor de dezinformare și manipulare.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo din această săptămână:

• Ecosistemul de dezinformare pro-Kremlin s-a simțit vexat de decizia Adunării Naționale din Franța de a recunoaște Holodomorul drept genocid și s-a apucat să împrăștie minciuni că „mitul Holodomorului a fost creat de ucrainenii ultranaționaliști și rusofobi pentru a demoniza Rusia”. Este un exemplu de negare recurentă a Holodomorului din Ucraina de către Kremlin, care folosește rusofobia drept pretext pentru a-l desconsidera. Adevărul este că Holodomorul a fost o foamete provocată intenționat de Stalin, cu scopul de a elimina amenințarea ucraineană închipuită la adresa regimului sovietic. Holodomorul este bine documentat și confirmat de o mulțime impresionată de documente declasificate, inclusiv documente oficiale ale autorităților sovietice și ale Partidului Comunist.
• Venind în întâmpinarea cercurilor „marginale” de adepți ai teoriilor conspirației, unele canale pro-Kremlin au încercat să explice mandatul de arestare emis pe numele lui Putin de către CPI prin afirmații fără temei cum că mandatul a fost „organizat de un grup de pedofili britanici”. Nu, nu este așa. CPI, cu cele 123 de state părți la Statutul de la Roma și personal din peste 100 de țări, a emis mandatul pe motiv că Putin ar fi răspunzător de crime de război, inclusiv pentru deportarea ilegală a copiilor din Ucraina în Rusia.
• Teoriile conspirației au fost în vogă săptămâna aceasta printre canalele mediatice pro-Kremlin. Unele chiar i-au atribuit Occidentului puteri divine, susținând că SUA încearcă să dezvolte arme climatice pentru a le folosi împotriva Rusiei. Deși Casa Albă a publicat o „Solicitare de contribuții la un plan pe cinci ani pentru cercetarea cu privire la intervențiile climatice”, nu se menționează nicăieri Rusia și nu există nici fundamente care să sprijine ideea conspiraționistă că SUA „manipulează clima pentru a lupta împotriva Rusiei”. Canalele pro-Kremlin apelează adesea la teorii ale conspirațieipentru a se lua de Occident și există numeroase exemple în care acestea încearcă să discrediteze politicile climatice occidentale.