La 25 martie, belarușii aniversează 105 ani de la proclamarea independenței Republicii Populare Belarus libere, în 1918. Această zi reprezintă o ocazie de a reflecta la realitățile Belarusului de astăzi, îndeosebi în ceea ce privește situația cetățenilor, a libertăților și a drepturilor lor. Din păcate, nu sunt foarte multe de sărbătorit.
EUvsDisinfo a examinat principalele evoluții legate de libertatea de exprimare, controlul statului asupra mediului informațional și reprimarea crescândă. A se vedea prezentările noastre recente despre laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Ales Bialiatski, aici, despre Ziua solidarității cu prizonierii politici din 27 noiembrie aici și despre cum mass-media independentă și activiștii continuă să riște totul aici. Câțiva belaruși curajoși, unii care activează în cadrul unor ONG-uri, iar alții care lucrează la puținele canale mediatice independente care au mai rămas continuă să documenteze fapte.
În această zi de 25 martie, sistemul administrației de stat, instanțele și poliția sunt pe deplin angajate în a induce teama în rândul societății și în a reduce la tăcere vocile critice. Instrumente binecunoscute, cum ar fi etichetarea ca „extremist”, deschiderea de procese, arestarea și încarcerarea, sunt folosite acum la o scară mai largă și împotriva mai multor persoane. Tonul și limbajul mass-mediei aservite regimului au devenit mai dure. Brutalitatea poliției se întâmplă la vedere.
„Curățarea trădătorilor”
După o săptămână de la atacul din 26 februarie asupra unei aeronave a forțelor ruse de la o bază militară aeriană din Belarus, Lukașenko a rupt tăcerea autorităților, recunoscând, la 7 martie, că a existat un astfel de atac și anunțând că făptașii au fost prinși. Acesta a promis o „curățare strictă” a „potențialilor trădători”.
Lukașenko a sporit represiunea în Belarus în ultimii ani – a se vedea aici, existând o inspirație reciprocă sinistră între el și autoritățile ruse. Expresia „curățarea trădătorilor” are o paralelă cu tendința dezlănțuită de Putin în Rusia, atunci când face apeluri la „curățarea societății de nepatrioți” sau la „scuiparea lor ca niște muște” în discursurile sale cheie.
Apeluri la „monitorizarea gândirii”
și la acțiuni mai dure
În general, retorica din mass-media controlată de stat a devenit mai dură în urma incidentului cu aeronava militară rusă. Tot la 7 martie, propagandista de seamă Liudmila Hladkaya, care se află pe lista de sancțiuni a UE, a publicat un editorial pentru ziarul administrației prezidențiale, Belarus Segodnya (Belarus astăzi), plin de obscenități și insulte, în principal la adresa președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski.
Practica propagandiștilor de a discuta la televiziunea de stat cum ar putea fi persecutați oamenii pentru opiniile lor politice pare menită să insufle teamă. Canalul de televiziune STV a difuzat un „talk-show” în care proeminentul propagandist de stat Andrey Mukovozchik a cerut limitarea drepturilor persoanelor cu opinii pro-democrație. Acesta a îndemnat la inspectarea conturilor personale de pe platformele de socializare, îndeosebi de pe Facebook, pentru a identifica conținutul pro-democrație. O sinteză a discuției de la STV, întocmită de canalul mediatic Zerkalo,este disponibilă aici.
Observatorii mass-media independenți sugerează că, din 7 martie și până acum, zeci, dacă nu sute de persoane au fost arestate în întreaga țară. A se vedea site-ul Centrului Viasna pentru drepturile omului, pentru mai multe detalii despre prizonierii și deținuții politici.
Jurnaliști și bloggeri de la cel mai mare canal mediatic independent condamnați la pedepse grele cu închisoarea
Redactorul-șef, Maryna Zolatava, și directorul de media, Lyudmila Chekina, ambele de la cel mai mare canal mediatic independent din Belarus, Tut.by, au fost condamnate fiecare la câte 12 ani de închisoare, pe 17 martie. Condamnările vin în urma unui proces cu ușile închise, motivat politic, pentru presupuse fapte de evaziune fiscală și pentru incitarea la ostilitate și la acțiuni în detrimentul securității naționale. Tut.by ajungea la circa 63 % dintre utilizatorii de internet din Belarus, potrivit datelor Gemius.
Anterior verdictului pronunțat de instanță, canalul 1 al televiziunii de stat belaruse a difuzat un film de propagandă de o oră și jumătate, menit să discrediteze Tut.by și echipa sa. Comentatorii au acuzat angajații media ai Tut.by că se fac răspunzători de protestele ample din 2020-2021 în urma alegerilor prezidențiale măsluite. Aceștia au mai fost învinuiți și pentru cazuri anterioare de nemulțumire publică, deși Tut.by a acoperit evenimentele respectând standardele jurnalistice obișnuite. În plus, bloggerul Dzmitry Harbunou a fost condamnat la un an și jumătate de închisoare pentru „insultarea lui Lukașenko și a unui reprezentant al autorităților”.
Un blogger aruncat în închisoare încearcă să se sinucidă
Potrivit apărătorilor drepturilor omului, bloggerul Ihar Losik a încercat recent să se sinucidă în închisoare, tăindu-și brațele și gâtul. Losik a fost condamnat la 15 ani de închisoare după un proces cu ușile închise, motivat politic. Ulterior, soția sa, Darya, a fost și ea condamnată la doi ani de închisoare. Am urmărit cazul lui Ihar Losik aici.
Noi cazuri penale care pedepsesc libertatea cuvântului și libera exprimare
Vasily Dziemidovich, în vârstă de 70 de ani, care a fost condamnat la șase ani și jumătate de închisoare pentru că i-ar fi insultat pe Lukașenko și pe alți oficiali, cunoscut și ca „cel mai în vârstă terorist belarus”, se va confrunta în curând cu cel de-al treilea proces. De această dată, este acuzat că „a insultat un reprezentant al autorităților”.
Mai multe videoclipuri de „căire”
O tendință deosebit de perfidă și în creștere după apelul lui Lukașenko din 7 martie, care îndemna la „curățare”, o reprezintă „videoclipurile de căire”, care prezintă înregistrări umilitoare cu oameni care își cer iertare pentru presupusele lor fapte ori declarații ilegale sau pentru „like”-urile de pe platformele de socializare. La 17 martie, Ministerul de Interne a anunțat continuarea „demersurilor cuprinzătoare care vizează persoanele ce susțin opinii antistatale”.
În ultimul timp, sursele media controlate de stat au publicat zeci de noi „videoclipuri de căire” și imagini video cu rețineri brutale ale belarușilor. Până recent, în principal canalele de Telegram controlate de stat, fără o relație oficială cu regimul, publicau astfel de conținuturi, însă acum li s-au alăturat și conturile principalelor canale mediatice de stat, cum ar fi Belarus Segodnya și Belta.
Exemple de săptămâna trecută care ilustrează această tendință:
- Arciom Biarozkin, în vârstă de 18 ani, deja reținut de KGB, a fost filmat vorbind despre postarea de conținut pro-ucrainean pe platformele de socializare.
- Tatăl soldatului belarus Dzianis Urbanovich, care luptă de partea Ucrainei, a fost filmat cerându-i fiului său să se întoarcă în Belarus și să petreacă zece ani în închisoare.
- Binecunoscutul expert în educație Yauheni Liviant, care a fost arestat anterior împreună cu alți membri ai familiei sale în baza unor acuzații motivate politic, a fost „intervievat” la televiziunea de stat OTV, unde a deplâns participarea sa la protestele pașnice din august 2020 și s-a declarat de acord să facă parte dintr-un consiliu de experți pro-democrație.
Aici, pe site-ul EUvsDisinfo, nu vom publica linkuri către imagini sau videoclipuri cu aceste „spovedanii” crude și probabil forțate. Cititorii își pot imagina cum arată atunci când o persoană este supusă unor presiuni enorme și este forțată să recite scorneli auto-denigratoare, știind probabil prea bine că această mărturisire va ajunge în curând pe internet și va fi promovată de propagandiștii de stat. Insuflă un sentiment care îți dă fiori și trezește amintirea proceselor-spectacol și a represiunii de pe vremea URSS. Diferența este că astăzi represiunea nu se întâmplă într-un articol tipărit și prăfuit din ziarul comunist „Pravda”, ci online, agravată de forța deplină și de amploarea internetului.
Arestări și rețineri ale unor foști angajați ai mass-mediei de stat
În ultima săptămână, au fost raportate mai multe cazuri recente de rețineri ale unor foști angajați ai mass-mediei de stat. Dzmitry Bayarovich, care a lucrat pentru canalul de televiziune STV până la demisia sa din 2021, a fost reținut împreună cu soția lui. Volha Hladkaya, fost director de media la canalul de televiziune Belarus 2, de unde și-a dat demisia în septembrie 2020, a fost și ea arestată și se confruntă cu acuzații penale pentru „proteste”. Andrei Pinchuk, producător la canalul de televiziune Belarus 1, a fost concediat după ce a fost reținut pentru scurt timp.
Asociația jurnaliștilor din Belarus (BAJ) este acum o „formațiune extremistă”
La 28 februarie 2023, KGB-ul belarus a desemnat BAJ și nouă directori de media care au legături cu aceasta ca fiind o „formațiune extremistă”. Și ziarul regional Brestskaya Gazeta a fost etichetat la fel. În plus, mai multe conturi de pe platformele de comunicare socială VKontakte, Twitter, Odnoklassniki, Facebook și Telegram au fost etichetate și ele ca „extremiste”.
Acesta este un pas grav și represiv care, cel mai probabil, va descuraja oamenii luați în vizor de autorități să caute ajutor și sfaturi din partea BAJ. Organizația devine astfel una „toxică”, întrucât etichetarea sa ca „formațiune extremistă” înseamnă că alte persoane pot fi urmărite penal dacă interacționează cu un grup „extremist” sau chiar și numai dacă postează comentarii pe platformele de comunicare socială, după cum se întâmplă deja. Citiți relatarea noastră aici.
Mai mulți „extremiști”
La 15 martie, sediul editorial al ziarului Info-Kuryer a fost percheziționat și trei angajați ai echipei editoriale au fost reținuți. Este practic ultimul ziar regional independent din Belarus, care a continuat să publice materiale tipărite. În aceeași zi, a fost percheziționat și apartamentul lui Aliaksandr Mantsevich, redactor-șef al ziarului Regionalnaya Gazeta. Site-ul aferent a fost adăugat pe lista surselor „extremiste” în 2022, însă organul de presă a continuat să publice conținut pe platformele de comunicare socială.
Site-ul biroului regional din Brest al Centrului Viasna pentru drepturile omului și canalul de Telegram al biroului său regional din Vitebsk au fost și ele etichetate ca „extremiste”.
Pe lista cu „extremiști”, au fost adăugate și mai multe ediții ale jurnalelor istorice Nasha Historyya („Istoria noastră”) și Arche, dedicate publicațiilor științifice și populare despre istoria Belarusului. Justificarea oficială pentru includerea pe listă este cronica lor critică a perioadei sovietice. Și această mișcare are o paralelă în Rusia, unde punerea sub semnul întrebării a rolului armatei sovietice și a faptelor sale („pătarea reputației”) au fost incriminate.
Putin îl copiază pe Lukașenko și viceversa
La fel ca în cazul inspirației reciproce descrise mai sus în legătură cu limbajul împotriva vocilor critice, există o anumită paralelă atunci când autoritățile ruse și cele belaruse etichetează persoane sau organizații ca „extremiste” sau „indezirabile”. Chiar dacă acești termeni au implicații legale diferite, ambele etichetări au consecințe grave pentru cei vizați. O astfel de desemnare le aruncă într-un fel de „închisoare în regim deschis”, devenind persoane sau organizații proscrise pe care toată lumea ar trebui să le evite, deoarece interacțiunea cu acestea poate atrage urmări penale. A se vedea relatarea noastră aici.
Pe acest fundal sumbru al evoluțiilor recente, perseverența și curajul oamenilor din Belarus sunt remarcabile. Privind în perspectivă, vom avea toate motivele să celebrăm Dzen Voli sau Ziua libertății Belarusului.
#StandWithBelarus
Detalii
- Data publicării
- 25 martie 2023