Zgomotul asurzitor al tăcerii Kremlinului este foarte grăitor | via EUvsDisinfo

Kremlinul a avut parte de câteva săptămâni pline. De la relansarea misiunilor sovietice istorice pe Lună până la moartea lui Prigojin și primul summit BRICS post-pandemie în persoană de la Johannesburg, promotorii dezinformării de la Kremlin s-ar fi putut lega de o mulțime de evenimente pentru a distrage atenția lumii de la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, chiar și cele mai zgomotoase „portavoce” ale Kremlinului au abordat destul de discret aceste evenimente.

Ascensiunea și decăderea (și ascensiunea) lui Prigojin

Nu cu mult timp în urmă, grupul Wagner de criminali deveniți mercenari și șeful lor odios, Evgheni Prigojin erau foarte elogiați ca luptători voluntari eroici și altruiști împotriva Ucrainei, pentru că ar fi apărat patria-mamă, Rusia, de războiul nedrept dezlănțuit de infamul Occident.

Apoi, la 24 iunie, mulți au așteptat cu sufletul la gură să vadă ce va urma când Prigojin a inițiat o rebeliune și a condus grupul Wagner într-un marș spre Moscova. Acest moment a fost destul de incomod pentru diseminatorii dezinformării pro-Kremlin. Dar odată ce însuși Putin a numit „marșul” lui Prigojin o rebeliune și o trădare împotriva statului într-un discurs televizat, aparatul de dezinformare pro-Kremlin a început imediat să se pună zelos în mișcare, în încercarea de a-l discredita pe Prigojin și a minimaliza rolul grupului Wagner în „operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina. Însă în pofida eforturilor lor de a salva imaginea infailibilității Kremlinului, răul era deja făcut.

O altă întoarcere cu 180 de grade

Ca o ironie, căderea în dizgrație a lui Prigojin s-a încheiat cu o căzătură la propriu, întrucât avionul în care s-ar fi aflat el și mai mulți membri de rang înalt ai grupului Wagner s-a prăbușit la 23 august. Abordarea speculațiilor cu privire la prăbușirea avionului s-a dovedit a fi o altă provocare incomodă pentru mașinăria de dezinformare pro-Kremlin, deoarece Putin a prezentat condoleanțe familiei lui Prigojin, numindu-l „un om talentat” și elogiindu-i priceperea și succesele în afaceri. După ce a petrecut ultimele două luni minimalizând rolul grupului Wagner și al lui Prigojin, mergând chiar până la așa-zisa demolare a cimitirelor Wagner, aparatul de dezinformare pro-Kremlin a fost nevoit să facă o nouă întoarcere cu 180 de grade.

Această schimbare de direcție ar putea fi explicată prin respectarea noțiunii culturale adânc înrădăcinate în spiritul rusesc de a nu-i vorbi de rău pe morți. Însă este greu de crezut că promotorii dezinformării pro-Kremlin sunt atât de nobili. Este mult mai probabil să se fi folosit de vizibilitatea însemnată a morții lui Prigojin pentru a lansa acuzațiile obișnuite ale dezinformării pro-Kremlin.

Și nici nu a fost nevoie să căutăm departe: afirmațiile conform cărora Occidentul se află în spatele prăbușirii avionului lui Prigojin au început să apară la doar câteva zile după incident. O abordare mai creativă a fost utilizarea ultimei filmări cu Prigojin ca dovadă că Occidentul l-a eliminat pe acesta pentru a-l împiedica să elibereze Africa de colonialism. Nu ar fi însă o poveste pro-Kremlin întreagă fără acuzațiile obișnuite împotriva „teroriștilor ucraineni”sau a „infamilor anglo-saxoni”. Dacă Prigojin este într-adevăr mort, se pare că, prin moartea sa, a servit încă o dată la răspândirea postumă a minciunilor Kremlinului.

Nu sufla o vorbă

Obiceiul diseminatorilor dezinformării pro-Kremlin de a alterna puhoaiele de dezinformări cu tăcerea suspectă nu a vizat doar moartea lui Prigojin. În ultimele săptămâni, a domnit liniștea în legătură cu alte evenimente importante.

Mai întâi, după luni întregi de bătut în piept și afirmații cum că contraofensiva ucraineană a eșuat, relatările de pe front ale ecosistemului de dezinformare pro-Kremlin devin tot mai austere. Este un exemplu clar de manipulare a spațiului informațional prin restricționarea accesului la informații. Iar „relatările” efectuate sunt în mod tipic pline de triumfalism, dar sărace în detalii.

De asemenea, fațada că „totul este bine pe frontul de acasă” și tonul triumfalist sunt tot mai greu de păstrat. La 30 august, când mai multe instalații militare rusești au făcut obiectul unor atacuri masive cu drone, aparatul de dezinformare pro-Kremlin a dezlănțuit o tiradă amenințătoare cu hiperbole nucleare și apeluri la război. În timp ce unii au căutat să mărească miza îndemnând la atacuri nucleare împotriva țărilor baltice, alții au acuzat Ucraina că este stat terorist și au minimalizat impactul acestor atacuri.

Un alt subiect cvasi-ignorat de „portavocele” Kremlinului a fost decizia Danemarcei și Țărilor de Jos de a livra avioane de luptă F-16 Ucrainei. Au existat, firește, câțiva susținători pro-Kremlin care au calificat această decizie drept o „escaladare”, dar au strigat același lucru și despre livrările de sisteme HIMARS, tancuri Leopard sau alte echipamente militare pentru autoapărarea Ucrainei. Poate că de aceea, de această dată, majoritatea dezinformărilor pro-Kremlin pe acest subiect au încercat să promoveze perspectiva că avioanele F-16 nu vor face nicio diferență pentru Ucraina.

Sare pe rană

Înainte de 19 august, sfera informațională pro-Kremlin era foarte ocupată să rememoreze gloria de altădată a programului spațial sovietic Luna, conceput pentru aselenizare, în contextul în care Rusia a reînviat acest program odată cu lansarea Luna-25. La 19 august însă, naveta spațială lunară a pierdut controlul și s-a prăbușit pe Lună, determinând dispariția rapidă a acestui subiect din discursurile fastuoase despre gloria și măreția Rusiei.

Pentru ca liniștea Kremlinului despre prăbușirea Luna-25 să fie și mai stânjenitoare, după numai câteva zile, naveta spațială indiană Chandrayaan-3 a aselenizat în apropierea Polului Sud al Lunii. Nu mai este nevoie să spunem că această premieră istorică a avut foarte puțină expunere în sfera informațională pro-Kremlin, cu excepția câtorva menționări scurte și factuale concentrate pe felicitările adresate de Putin Indiei, nici măcar pe realizarea în sine.

Firește că restricționarea spațiului informațional și reducerea la tăcere a criticilor vocali este o tactică de manipulare a informațiilor preferată de Kremlin. Așadar, poate că nu este surprinzător, la urma urmei, că și cei mai zgomotoși propagandiști pro-Kremlin nu suflă o vorbă despre subiecte care l-ar putea face de râs pe șeful de la Kremlin.

Telemunca într-o nouă realitate geopolitică

Un alt subiect delicat de abordat pentru agenții dezinformării pro-Kremlin a fost Summitul BRICS din Johannesburg, parțial deoarece, spre deosebire de alți lideri ai țărilor BRICS, Putin nu a participat în persoană la summit. De data aceasta, decizia de la lucra de la distanță nu a fost luată din cauza preocupărilor de sănătate, deși afinitatea lui Putin pentru distanțarea socială este bine documentată. Cel mai probabil, a fost luată din cauza mandatului de arestare emis pe numele lui Putin de Curtea Penală Internațională, ca nu cumva Africa de Sud să își îndeplinească obligațiile asumate prin Statutul de la Roma. Canalele mediatice pro-Kremlin au încercat să prezinte această eschivare ca o mare amabilitate diplomatică arătată de Putin gazdelor sud-africane.

Așadar, relatările de la summit s-au concentrat în mare măsură pe discursul video al lui Putin, dar fără a sufla vreun cuvânt despre momentul straniu când tonul vocii lui Putin a coborât cu câteva octave. Celălalt element demn de interes care a beneficiat de atenția Kremlinului a fost decizia de a invita șase membri noi să adere la BRICS. Această decizie a fost promovată la scară largă ca vestind o nouă ordine mondială multipolară, care înseamnă sfârșitul hegemoniei occidentale. Dacă așa ar sta lucrurile, alegerea lui Putin de a nu participa la această întâlnire ar fi stranie.

Încercarea permanentă de a recicla o conspirație bună

În sfârșit, chiar și cei mai nesăbuiți propagandiști pro-Kremlin știu că nu poți păstra tăcerea o veșnicie. O strategie mult mai bună pentru evitarea subiectelor stânjenitoare este umplerea spațiului mediatic cu distrageri. Și ce mod mai simplu de a face acest lucru decât prin reciclarea unor vechi teorii ale conspirației? Cum Kremlinul nu a suflat o vorbă mai mult timp, a fost momentul să intre în scenă laboratoarele biologice, din nou. De data aceasta, contextul a fost oferit de publicarea revizuirii poziției de bioapărare de către Departamentul de Apărare al SUA. Canalele mediatice pro-Kremlin s-au grăbit să folosească revizuirea ca „dovadă” că SUA ar dezvolta laboratoare biologice ofensive în Ucraina pentru a crea epidemii după bunul plac.

O altă teorie a conspirației, poate mai șocantă, dar la fel de nefondată, propagată de promotorii dezinformării pro-Kremlin în ultimele săptămâni este aceea că Uсraina este implicată în traficul ilegal de organe. Această minciună odioasă a fost scoasă de la naftalină după ce notoriul canal de dezinformare pro-Kremlin RT a lansat un „documentar” intitulat Tanks for Kidneys (Tancuri pentru rinichi), care a fost prompt promovat de MAE rus și de ambasadele Rusiei din întreaga lume.

Alte subiecte de pe radarul EUvsDisinfo:

• Ca de obicei, canalele de dezinformare pro-Kremlin sunt foarte îngrijorate ori de câte ori libertatea de exprimare și voința politică par fi amenințate, în special în Occident. De data aceasta, îngrijorarea lor persistentă s-a îndreptat asupra Finlandei, susținând că finlandezii nu au avut niciun cuvânt de spus în legătură cu aderarea țării lor la NATO. Desigur că aceste afirmații nu sunt decât niște absurdități enorme. În fapt, atacarea neprovocată a Ucrainei de către Rusia, la 24 februarie 2022, a dus la o schimbare masivă a opiniei publice în favoarea NATO în Finlanda, susținerea ajungând la 74 % la scurt timp după atacul rusesc și la 85 % în momentul aderării efective a Finlandei la NATO. O tendință similară s-a înregistrat și în Suedia din aceleași motive.
• Proiectarea propriilor fărădelegi ale Rusiei asupra celorlalți a fost de mult timp tactica de manipulare a informațiilor preferată de Kremlin. Așadar, nu este o surpriză că analiștii pro-Kremlin lansează acuzații nefondate conform cărora guvernele și ONG-urile occidentale sunt implicate în traficul de copii ucraineni. Astfel de afirmații nu sunt susținute de nicio dovadă. Și, probabil, nu este o coincidență faptul că asemenea acuzații s-au intensificat de când Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele lui Putin și al comisarului rus pentru drepturile copiilor, Maria Lvova-Belova, pentru „crima de război care vizează deportarea ilegală a populației (copii)”. Aceste fapte au fost documentate cel puțin parțial de Organizația Națiunilor Unite, OSCE, Human Rights Watch sau Amnesty International, iar oficiali ruși și oficiali ruși internaționali chiar au admis că le-au comis.
• Uneori, mașinăria de dezinformare pro-Kremlin preferă să își extindă sfera de acțiune cu distrageri de la subiecte mai neplăcute pentru Kremlin. În acest caz, urmărește să împuște doi iepuri dintr-un foc diseminând afirmații nefondate conform cărora SUA au încercat să însceneze o lovitură de stat în Turcia. Denigrează SUA și creează disensiuni între aliații NATO. Doar că nu există dovezi privind așa-zisa implicare a SUA nici în tentativa de lovitură de stat din 2016, nici în alegerile prezidențiale din Turcia din 2023. SUA au declarat răspicat că nu au avut niciun amestec în tentativa de lovitură de stat din 2016 pusă la cale de o facțiune a armatei turce.
• În sfârșit, să încheiem cu o altă strategie clasică de dezinformare pro-Kremlin: rusofobia dezlănțuită care ar fi alimentată de guvernele occidentale pentru a distrage cetățenii de la propria sărăcie. Acesta este un discurs pro-Kremlin recurent care promovează ideea iluzorie a prăbușirii iminente a Occidentuluica urmare a atitudinilor și politicilor sale rusofobe. Deși nivelul de bunăstare socială și economică al unei țări poate fi dificil de evaluat, în Indicele dezvoltării umane, 13 state membre ale UE sunt printre primele 20 de poziții ale clasamentului mondial, iar Rusia se află abia pe locul al 52-lea. De asemenea, statele UE se află în fruntea Indicelui condițiilor de viață realizat de Numbeo, în care Rusia se află pe locul al 67-lea în domenii cum ar fi puterea de cumpărare, infracționalitatea, sănătatea și poluarea.